Am tot văzut pe unde am fost în vacanțe la malul mării oameni care făceau stand up paddleboarding. Mi se părea complicat și parcă nu mă atrăgea în mod deosebit să încerc. Până când am cam fost luată pe sus și vrând, nevrând am încercat. Și ce bine că s-a întâmplat!
Paddleboarding-ul este un sport acvatic în care cei care își fac curaj să încerce trebuie să înoate în timp ce sunt culcați sau pot sta în genunchi pe o paddleboard, de obicei în ocean. Un derivat al paddleboard-ului este stand up paddleboarding, adică ceea ce găsim chiar și în București. N-avem noi nevoie de oceane.
Eu am fost vitează la mare. Senzația e chiar foarte tare! Nu mă așteptam nicio clipă să-mi placă, plus că am avut surpriza să constat că e destul de greu, adică e nevoie de ceva mai multă condiție fizică.
Un astfel de sport mi se pare potrivit numai în ape limpezi, lacuri sau când marea este foarte liniștită. Nu prea ai șanse să te ridici pe placă și să vâslești dacă sunt valuri. Asta am pățit și eu… am stat mai mult în apă decât în picioare pe placă tocmai pentru că erau valuri și nu am reușit să îmi mențin echilibrul. Am prieteni care merg cu placa pe lacul Snagov sau în Floreasca și e minunat se pare.
Sunt mici trucuri pe care eu le-am învățat din mers. Să stau pe centrul plăcii, relaxată, privirea mereu înainte și fără panică. Dacă nu știți să înotați puteți purta vestă și senzația e la fel de plăcută. Dar ca idee… am avut febră musculară 3 zile după.
Cu ocazia asta mi-am dat seama că e cazul să mă reapuc de sport intensiv…
