Pentru prima dată am ajuns în acea parte a lumii, un fel de America, însă cum s-ar zice: same-same, but different. Chiar dacă îmi doresc de ceva ani să merg în State, Canada mi-a luat-o înainte. Am mixed feelings despre ce am găsit acolo și ca peste tot sunt și părți bune și părți rele, chiar dacă sună a clișeu. Am făut 7h 15 min de la Paris până la Montreal. Ceea ce mi s-a părut chiar decent.
Hai că încep cu părțile pozitive!
-
- mi s-a părut foarte curat aproape peste tot, nu am simțit poluare, am găsit peisaje naturale spectaculoase și foarte mult verde. Chiar și autostrada era separată de o mare fâșie de iarbă, nu de fier ca în România sau în majoritatea orașelor din Europa
- oamenii sunt civilizați, nu se îmbulzesc, nu țipă, nu claxonează, sociabili și destul de calmi
- diversitate culturală și orașe vibrante. Montreal și Quebec sunt cele două mari orașe în care am fost. Montreal este cel mai mare oraș francofon din America de Nord, dar majoritatea locuitorilor vorbesc și engleză, creând o atmosferă unică bilingvă, ceea ce mi-a plăcut. Peste tot eram salutată ”hi, bonjour!”. Quebec City se apropie destul de mult de un oraș european. Este singurul oraș din America de Nord care și-a păstrat complet zidurile de apărare, care sunt într-adevăr spectaculoase. Chateau Frontenac, unul dintre cele mai iconice hoteluri din lume, chiar este una dintre cele mai wow clădiri pe care le-am văzut vreodată. Iar Cascada Montmorency nu e Niagara, dar este cu aproximativ 30 de metri mai înaltă decât faimoasa cascadă de lângă Toronto și merită vizitată în orice anotimp. Am auzit că iarna arată mult mai frumos decât ce am găsit eu
- au un sistem tare ciudat de semaforizare, dar mi-a plăcut că în multe zone deși este roșu, poți face dreapta dacă te asiguri
- suburbiile și zonele de ”la țară” arată ca în povești sau ca în filme. Case superbe fără garduri, distanțate ceea ce mi-a oferit un sentiment permanent de siguranță. Nu mai zic de trotuarele foarte late!
Continui cu aspectele care nu m-au încântat atât de tare!
- mâncarea. Multă și destul de slab nutritivă, dar oricum mâncarea americană nu prea e pe gustul meu. Am încercat bineînțeles faimoșii ”poutin”, un fel de mâncare tradițională, originară din provincia Quebec. Cartofii făcuți astfel sunt considerați un simbol ai bucătăriei canadiene. Adică vorbim despre o combinație de cartofi prăjiți, brânză și sos brun, care este de obicei un sos de carne, gros și aromat. Și siropul de arțar care se găsește la orice pas și în multe feluri de mâncare
- în supermarketuri 90% din alimentele ambalate sunt de mari dimensiuni. De exemplu un ketchup are 1kg! La fel și medicamentele, se găsesc în orice magazin câte 50-100 într-un borcan
- distanțe mari ca să ajungi aproape oriunde. Doar în orașe poți merge pe jos, dar nu peste tot, doar în centru. Deci fără mașină nu ai cum să exiști aici
- prețurile nu le comentez, dar mult mai scump ca în Europa. Ca exemplu așa: 12 dolari un trandafir, la fel și un pahar de vin
- vremea ciudată, mai exact diferențe mari de temperatură de la o oră la alta
- nu există low cost astfel încât să poți vizita alte orașe la prețuri decente. Fiind distanțele foarte mari nu merită să mergi cu mașina din Montreal până în Toronto de exemplu
- drumurile destul de proaste, nu mă așteptam. Probabil din cauza substanțelor folosite iarna pentru deszăpezire
- toate magazinele de haine sunt adaptate după moda lor, adică sport, comod. Nu știu dacă am întâlnit 2-3 femei în rochii pe stradă
- în Montreal am văzut extrem de mulți ”homeleși”. Din 40 de milioane de locuitori câți are Canada, 600.000 sunt declarați ca persoane care locuiesc pe stradă.
Data viitoare dacă ajung în zonă, mi-aș dori să merg în Toronto și Vancouver.