Iarna asta n-am simțit deloc că a fost iarnă, cel puțin nu în București. Ceea ce mă bucură desigur pe o parte, pentru că de cealaltă parte știu că nu ține numai de mine să fac lucruri care să nu omoare de tot planeta asta. Revenind, am fost la cald, chiar foarte cald iarna asta, în Malaysia. O destinație turistică foarte apreciată, însă destul de rar vizitată de români. Am stat câteva zile în Kuala Lumpur, iar apoi la mare, pe o insulă mai puțin cunoscută de europeni.
Să începem cu KL. Cald, umiditate, aglomerație, poluare, lux, curățenie, consumerism, plastic, mall-uri, chinezi, mâncare bună, prețuri mici. Apropo de căldură. Aici lumea nu merge pe jos spre deloc. Malaysienii au o vorbă: if we could drive the car into the house, we would. Motiv pentru care au făcut tuneluri care duc de la subway chiar în lobby-urile resedințelor. Da, știu, fantastic.
Petronas Twin Towers chiar sunt un must see și recunosc că în loc de obiective turistice cel mai mult am ”alergat” după locuri cu mâncare bună. De la restaurante chinezești clasice, până la street food sau localuri de lux situate în clădiri foarte înalte. Kuala Lumpur este pe locul 4 în topul celor mai bune orașe comerciale de pe mapamond.
Am fost și la spital la un consult generalist la medicină chinezească pentru că eram foarte curioasă ce implică. Foarte interesantă experiența. Medicul mi-a luat pulsul și în funcție de ce simțea și de câteva întrebări pe care mi le-a adresat, a recomandat un tratament din plante făcut pe loc chiar în laboratorul lor pentru ameliorarea simptomelor descoperite. Consultația a fost 30 de lei și tratamentul 87 de lei, la un spital de stat.
De la aglomerație și trafic am ajuns la liniște și briză în Langkawi, insula în care nu se face turism de masă, o locaţie aparent izolată, necunoscută de turiştii europeni. Aici practic, te afli în Malaysia, dar eşti la o aruncătură de băţ de Thailanda pentru că insula este mai aproape de teritoriul thailandez decât de cel malaysian.
Deși Langkawi este cunoscută pentru plajele superbe, mâncarea foarte bună și o atmosferă de vacanţă continuă, autenticitatea este ascunsă, de fapt, în câmpurile de orez și în piețele comunitare de noapte, care în fiecare zi sunt în altă zonă și la care nu am ajuns din păcate. De fapt, întreaga insulă este o junglă, inclusă în patrimoniul UNESCO. Nu prea există viață de noapte în Langkawi. Nu am văzut oameni beți, drogați sau scandalagii, însă există baruri pe plajă cu muzică decentă, adică fix stilul meu de distracție la mare.
Pe insulă există foarte multe duty-free-uri, da știu, foarte ciudat. Însă oficialii de acolo au ales să deschidă aceste magazine pentru a atrage turiști străini. Prețurile sunt cu mult mai mici ca în duty-free-urile cu care suntem obișnuiți în aeroporturi. Se pare că duty-free-ul aeroportului din Kuala Lumpur este cel mai ieftin din lume, care oricum e mai scump ca cele din insulă.
Câteva lucruri de știut înainte să mergi în Malaysia:
- este foarte ieftin comparativ cu Europa
- găsești ceramică chinezească superbă și veselă din lemn de mango sau tec
- nu sunt așa mulți țânțari
- este țară musulmană, dar poți consuma alcool mai peste tot, însă ținuta trebuie adaptată pentru multe locuri atât temple cât și anumite clădiri
- diferența dintre temperatura de afară (real feel 40 grade) și cea din interior (17-20 grade) m-a făcut să răcesc
- nu a plouat deloc, deși aplicația de vreme indica ploaie zilnic
- NU hrăniți maimuțele niciodată nicăieri
- mâncarea autentică malaeziana nu se găsește la orice colț de stradă, în schimb cea chinezească sau indiană da
- ajungi degeaba în KL dacă nu vezi Batu Caves
- greu găsești un espresso bun
- nu e rău să mănânci supe sau noodleși la breakfast
- must have SPF 50+
- e destul de multă mizerie, cam ca în toată Asia