În anii aștia de pandemie mi s-a părut momentul perfect pentru vacanțe: liber, ieftin și liniște. Ba chiar mi-a făcut o deosebită plăcere și să studiez strategia altora când vine vorba de COVID. M-am plimbat cel mai mult de până acum, cu toate că am suportat măști ore întregi, restricții sau cozi în aeroporturi.
Revenind, așa cum putem vedea peste tot în lume, mai puțin la chinezi, pandemia a ajuns spre linia de finish. N-a fost ușor, dar finally ne-am cam obișnuit cu tot ce ține de COVID, ne-am luat viața înapoi cât de cât și eu, desigur, am continuat să călătoresc.
Așa că prima vacanță de când nu mai există restricții a fost la Roma, povestea asta de oraș în care mai fusesem de 3 ori. Nu s-a schimbat nimic față de acum 4 ani când am fost ultima dată. Tot murdar, tot full de multe naționalități, tot mâncare bună și umiditate crescută. În afară de câțiva rătăciți cu măști pe stradă am văzut oameni liberi, bucuroși că pot face din nou ce-și doresc, cu rucsacul în spate și sute de poze în înghesuială. Unii ar spune că n-am învățat nimic din perioada asta, chiar așa să fie?
Am rămas totuși cu altceva după acest city break, exceptând buluceala din locurile mega cunoscute: un turneu de tenis și cartierele neturistice cu clădiri vechi impresionate, care te duceau într-o poveste cu final pe care fiecare și-l imaginează în felul lui. S-a dat drumul și la doza 4 de vaccin, nu mai avem nicio scuză să nu călătorim!
Asta e o altă poveste cu Italia și restricțiile ei – M-am dus în focarul Italiei în care acum e liniște